Bella
Membru nou
 Din: Buzau
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 5
|
|
Buna! Sunt noua pe aici deci, daca fac vreo tampenie, imi cer scuze. Fic-ul mai este postat si pe un alt forum, autoarea fiind tot eu.
Personajele principale sunt din anime-ul Naruto, iar celelalte sunt luate din alte anime-uri.
Capitolul 1
Privesc tavanul de cateva minute parca fiind in transa. Gandul imi zboara aiurea dintro parte in alta, de la o persoana la alta. Simt nevoia sa cant, sa-mi exprim toate aceste sentimente printr-o melodie. Mi-as dori ca cineva sa-mi cunoasca talentul, vocea. Cel mai bun lucru pe care-l poti gasi la mine si probabil, singurul. Nu am curajul si nici posibilitatea sa demonstrez lumii ca sunt speciala asa ca, am ajuns un nimeni printre nimicuri. Nici odata prezenta cu sufletul, ci doar cu trupul. Gandul meu, imaginatia si pasiunea pentru cantat sunt inchise intro carte plina cu melodii, intr-un loc indepartat. Ferit de lumea cea cruda, ferit de badjocura celorlalti. Multi ani au trecut de cand viata mea s-a schimbat radical. Inceputul parea unul promitator, eram iubita, alintata de familie, traiam in puf. Dar mai apoi a aparut El. Fiecare prostie pe care o facea, fiecare nota mica pe care o lua, tot ce nu-i iesea lui bine spunea ca e din vina mea. Mereu gasea o scuza. Asa am devenit oaia neagra a familiei. La inceput nu imi mai acordau atentie, puteam supravietui cu asta. Eram fericita ca ii puteam vedea, pe cei care mi-au dat viata cu toate ca, ma nedreptateau. Nu era vina lor, erau manipulati. Cu toate ca nu deranjam pe mine, nu stateam in calea nimanui, fratelui meu nu i-a convenit. A facut in asa fel incat sa fiu violata. Le-a spus parintilor mei cu totul altceva si acestia au ajuns sa ma dea afara din casa. Copilul lor, propriul lor copil adevarat, sange din sangele lor. Au preferat sa creasca pe cineva strain, de la
orfelinat. De atunci totul s-a schimbat, viata mea, comportamentul meu, totul...
Va urma
Gata si cu asta, inca o ora pierduta incercand sa fiu cat mai profunda in sentimente dar, nimic.
Trebuie sa recunosc, nu sunt un geniu la scris dar, atunci cand incep sa compun, imaginatia mea o ia razna. Inima dicteaza si mana aluneca in voie pe coala parca pictind acele cuvinte. Atunci cand sunt trista imi gasesc alinarea scriind. Compun povesti deprimante, cat mai tulburatoare pentru a`mi demonstra mie insami ca se putea si mai rau. Dupa cateva ore de scris, imi revin observand lumea cu alti ochi.
Ma ridic usor de pe suprafata moale a scaunului indreptandu-ma spre balcon. Nu pot sa cred ca a mai trecut inca un week-end fara sa fac nimic, nici un lucru diferit. Viata mea este atat de plictisitoare sau, poate ca eu sunt. Am deschis usa de la balcon incet parca fiindu-mi frica de ceva. La contactul cu gresia rece un fior rece facandu-si aparitia pe sira spinarii. Am tras aer in piept inchizand ochii. De multe ori as vrea sa fiu in povestile mele. Sa am parte de acea actiune, sa fiu personajul principal, sa am puteri. Si totusi, stiu ca nu se va intampla.
Deschid ochii alarmata la auzirea unui zgomot asurzitor. Parea ca s-a spart ceva in apropiere. Priveam speriata in jurul meu, ce-a fost asta? Am ramas cateva secunde uitandu-ma intr-un loc fix. Acoperisul case-i de peste strada. Doua umbre se puteau zari cu usurinta. Vantul batea usor aducand cu el un miros divin de parfum barbatesc. Am inspirat adanc incercand sa ma bucur de acel miros dar brusc mi-am adus aminte unde eram si cu cine eram. Doua persoane necunoscute stand cocotate pe o casa probabil, planuind ceva. Desi luna plina stralucea puternic n-am putut vedea mai mult de atat, dar imi era de-ajuns. Inima imi batea nebuneste, sentimentul acela de frica punand stapanite pe mine. Corpul a inceput sa-mi tremure involuntar si parca, cu fiecare secunda care trecea trupul fiindu-mi mai greu. Incet, incet norii acopereau luna intunerucul invaluind orasul. Inca priveam speriata in fata nestiind ce sa fac. Fara sa-mi dau seama am facut trei pasi in spate intrand in camera trantind usa cu putere. Desi ma simteam in singuranta, nu-mi puteam reveni la gandul ca cineva ma urmareste. Dar poate, nu aveau nici o legatura cu mine.
Ma indrept cu pasi marunti spre baie pentru a face un dus. Sunt atat de speriata inima parca apartinand unui purice. Mi-am dat hainel jos aruncandu-le cine stie pe unde intrand sub jetul de apa. Picaturile caldute se zdrobeau puternic de corpul meu relaxandu-ma. Ochii mei se inchideau usor semn ca trebuia sa ma culc. Am oprit apa iesind din cabina de dus. Mi-am sters corpul cu un prosop, lundu-mi pijamalele iesind din baie. Era atat de frig dar, de ce. Mi-am indpetat privirea spre balcon observand ca usa era deschisa. Din nou acel sentiment de neliniste ma cuprinse. Respiratia si bataile inimii erau tot mai accelerate. Am fugit spre usa iesind din camera ca un uragan. Am mers in camera alaturata incuind usa si indreptandu-ma spre pat. M-am asezat incet incercad sa nu-l trezesc pe Yuki. Am oftat zgomotos parca eliberandu-ma de acea teama. Ma simteam in siguranta alaturi de el, mereu am fost.
Scuze prntru greseli!
|
|
acum am ce citi la scoala ... iti spun parerea diseara 
... continuarea plz