Poze animesmile de la 1 la 40

Pai, uite ca am venit si eu :D Pasesc din nou pe cimentul rece, pantofii mei cu toc inalt se aud pe peronul garii. Imi ridic bagajul rosu si mare, tragandu-l incet dupa mine.Pasii mei marunti se oprisera in clipa in care am iesit pe usa mare a garii. Gandul imi statea la clipa revederi, cand dupa 6 ani il voi revedea, oare el ma mai tine mine? Acele clipe de vara in care stateam pe malul lacului din acel satuc parasit de mume, acele clipe impartasite cu bucurie.. El era ca un frate pentru mine, si poate mai mult, il iubeam din toata inima si in clipa in care parintii mei m-au luat de langa el am plans ore in sir, dar m-am acomodat cu locurile frumoasa ale Parisului, mi-am facut prieteni noi si am invatat sa iubesc acel loc. Dar acum sunt aici, doar pentru el, doar pentru al revedea. El mereu ma putea face sa zambesc cand eram trista, cand plangeam el imi putea sterge lacrimile amare si le inlocuia cu clipe de fericire, ce nu se terminau cat timp era cu mine. Imi doream asa de mult sa fie fericit asa cum ma facea el pe mine sa fiu. Contactul cu cimentul rece al trotuarului m-a trezit brutal. -Uite-te pe unde mergi, cucoana! Uitandu-ma in sus zaresc un baiat breunet ce se uita crucis la mine, ma ridic usor si imi scutur hainele de praf. -Uite.. scuze, am fost cam necioplit. Se face auzita vocea brunetului care imi intinde manerul bagajului. -Oui.. Merci, bye! Ii spun baiatului intorcandu-ma spre destinatia mea, dar o mana rece ma strange de incheietura. -Nu esti de pe aici nu, frumoas-o? Iti pot arata imprejurimile. -Nu merci! Ma descurc. Smucindu-ma din mana lui fac semn unui Taxi si pornesc spre viitorul meu liceu. In timp ce masina gonea pe sosea eu nu incetam sa ma uit la imprejurimi, vazand schimbari mari in oras, locurile erau total diferite de ceea ce imi aminteam eu. Scartaitul rotilor ma anuntau ca am ajuns la noua mea casa. Ii platesc soferului suma de bani si imi ridic din nou bagajul greu din porbagajul acestuia. Pantofii pe care ii purtam aveau un toc inalt si subtire ce faceau un zgomot ce se auzea in campusul gol. Odata ajunsa in biroul directoarei aceasta imi da cheia de la noua mea camera in care va urma sa stau. Inainte de a iesi din biroul dansei am luat o copie dupa orar pentru a sti ce progeam sa imi fac. Campusul nu era la mare distanta de liceu, ci din contra era doarte aproape. Intru in cladirea impunatoare si deschid usa maro a camrerei, parea sa fie goala. Sa inteleg ca numai eu locuiam in aceasta camera. Nu era cine stie ce, dar era ceva. Acum ca mi-am gasit un loc de a dormi mai aveam un sigur lucuru de facut. Sa ii spun lui Cart ca m-am intors! Imi doream sa ii vad fata cand ma va vdea, imi doream sa il vad pe el sa il iau in brate sa ii spun cat mi-a lipsit si sa depanam amintiri. Aveam cale lunga pana il voi gasi dar nu ma dau asa de usor batuta. Ceasul de pe telefonul meu mare cu multe taste imi arata ca deja se facuse ora 12 si ar fi cazul sa ma culc deoarece maine urma sa am o zii grea la liceu. *** Alarma monotona se face si in aceasta dimineata auzita, dupa acel drum lung in care abia am dormit mai trebuia si astazi sa ma scol la aceasta ora.. Dar viata cere sacrificii. Ma ridic buimaca din pat trantindu-ma pe podeaua rece. Aseara uitasem sa imi pun bagajul in alta parte. -À l'enfer Aceasta cazatura ma trezise de tot. Trantesc usa de la baie si intru repede facandu-mi toaleta. Imi iau hainele si plec incuind camera dezordonata. Odata ajunsa in liceu toata lumea se holba la mine ca la felul 7. -Juste les yeux fixés! Ma incrunt la ei si imi continui drumul spre viitoarea mea sala de clasa. Eram in clasa a 12 A, cand intru toata lumea tipa si sarea de colo colo. Ma duc in ultima banca care era libera si stau linistita. Imi pun capul pe ea si incerc sa imi fac un somn de 15 minute. -Buna dimineata copii! La draq! Somnul meu a fost intrerupt de un bou incaltat! Ziua asta nu parea a fii una buna inca d ela inceput.. Carmita: